AUREL RĂU
(n.1931, Josenii Bârgăului, jud. Bistrita-Năsăud)
Aurel Rău este un cunoscut poet,prozator , eseist, traducător, mulți ani la rând redactorul-șef al revistei ,,Steaua”, din Cluj–Napoca, numită anterior ,,Almanahul Litera.”
Traseul activității sale poetice , debut în 1953, cu volumul ,,Mesteacănul”,
până la volumul ,,Tesoros” ,2005, oferă imagini poetice remarcabile care i-au
adus ,,Premiul Academiei pentru poezie”,,Premiul USR pentru traduceri”,
,,Premiul Omnia” al Filialei USR, Cluj-Napoca.
Poezia sa se situează între elementul livresc și notația frustă, așezarea
metaforei în cele mai insolite contexte prozaice, generatoare de tensiune.
Gh. Grichurcu remarca în poezia lui Aurel Rău ,,un soi de regizată simplitate a
versului eliberat de metafora ornantă”.
Poetul transcrie în stilul său intelectualist și estet ,emoțiile înrâlnirii și cu
peisajele culturale ale călătoriilor sale, încercarea de a surprinde culoarea
specifică, după cum se vede și din aceste versuri, scrise cu ocazia participării la
,,Zilele revistei Cronograf” din Satu Mare, 2019, transcrise in italiană.
AUREL RĂU
CU ADY ENDRE
Lui Tudorel Urian
Din Satu Mare
Merg la casa lui Ady Endre,
Un plan mai vechi, împlinit acum.
Decorul lui
m-a luat în primire.
Când și decid
Să mă mut, să le aparțin,
În poeziile lui,traduceri.
Care merg pe un ,,cal sălbatic”,
Spre ,,Apusul palid”,
Să se comunice în Paris,
Ori să compună
În Oradea ,,Soarele roșu”.
Cu exclamarea:
,,Din mine și din lume
Să mă desprind și să cad în nesfârșire”.
Dar, dintr-odată
Sub ,,grinzile îngălbenite”
În odaia unde s-a născut
Și unde ,,plânge pe scocuri
Zăpada topită!”
Ci a străbate aleea spre casa nouă
Unde așteaptă pe un perete
O pictură,
Cu o femeie, portretul mamei.
,,Păru-i negru” ce scapără scântei”
,,Ochi-i verzi precum nuca,arzând în flăcări”
,,Șoldul în mers ce se legăna”/
Ca să-l,, creeze”
Și-apoi vine iadul!”.
N-am alt punct de reper decât
Râul Eriu,
,,un șanț” cu apă și păpuriș”,
căruia ,,Crasna, Someș,
Tisa și Dunărea
,,Îi poartă spuma până în Ocean”.
Trec prin fața bisericii
Unde un copil a adus în zi de Crăciun
Să vadă,, ce fericiți sunt păstorii
Și ochii celor trei magi”.
Ieșind în câmp,oprim mașina,
Rup repede un porumb copt,
Cu grăunțe ca litere,
Din volumul,, Sânge și aur”.
Și reluăm drumul tăcuți,
Prin legenda lui.
CON ADY ENDRE
(Cu Ady Endre)
A Tudorel Urian
Da Satu Mare
Sto andando a casa di Ady Endre,
un piano più vecchio, ora realizzato.
Il suo arredamento
mi ha accolto. Quando decido
muovermi , appartenere a loro,
nelle sue poesie, traduzioni.
Chi vano su un "cavallo selvaggio",
Verso-,, Il pallido Occidente,”
comunicarsi da Parigi,
o si componano
in Ordrea "Il sole rosso".
Con l'esclamazione:
Da parte mia e del mondo
staccarmi stesso e all'infinito".
Ma, all'improvviso
sotto le travi ingiallite "
nella stanza in cui è nato
e dove piange sui punteggi
la neve sciolta!"
Ma attraversò il vialetto fino alla nuova casa
dove aspetta su’ un muro
un dipinto,
con un dipinto,
con le donne,il ritratto della madre.
" Nero capello" che scintilla via,
"Ochhi - verde come la noce", che bruciando
"in fiamme",
"L'altalena in passo" che ,,oscilla"-
Per,, crearlo”.
"Allora verrà l'inferno!"
Non ho altri punti di riferimento
che il fiume Eriu,
"Un fossato" con ,,acqua e pulcini”
a cui, "Crasna, Someș,
Tisa e il Danubio”
"Gli porta la schiuma nell'Oceano."
Vado attraverso la parte anteriore della chiesa
dove un bambino viene portato nel giorno di Natale
per vedere"quanto sono felici i pastori!"
E gli occhi dei tre maghi".
Uscendo nel campo, fermiamo la macchina,
rompo rapidamente un granturco maturo,
con grani come le lettere,
dal volume "Sangue d'oro"
E riprendiamo la strada tranquilla,
della sua leggenda.
HRONIC
Urc în trenul
cetății Ardud,
cu greu.
Turn înalt
cum Maramureșul
pe harta țării.
Jos bustul
de bronz.
Iar eu în turn
citind versuri
asediat de cer.
Turn de dragoste
pentru o țară,
ci nu de fildeș.
Hronico
(Hronic)
Salendo nel torre
nella Cittadella di Ardud,
Torre alto
come Maramures
sulla mappa del paese.
Giù il busto
Draghi voivode
di bronzo.
E io nella torre
leggendo versi
assediato dal cielo.
Torre dell'amore,
per un paese,
ma non avorio.
Aurel, Rău ,Versuri, în ,,Cronograf”, Revistă de cultură și atitudine, nr. 4(16), decembrie, 2019, Satu Mare.
Traducere în limba italiană și prezentare de prof. Livia Mărcan