COMPLEXUL MUZEAL BISTRIȚA-NĂSĂUD: DIAGNOSTICUL ARHEOLOGIC-TEZAUR MONETAR HERINA TÂUȚ

Cercetările de teren efectuate în data de 29 octombrie 2021, de către Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud în cadrul acțiunii de voluntariat - Pe urmele tezaurului dacic de la Herina din cadrul proiectului „Consiliul Județean promovează voluntariatul”, în punctul Tâuț al localității Herina, comuna Galații Bistriței, au constat în efectuarea a două secțiuni arheologice. Astfel, secțiunea S1: de 5 x 2 m efectuată în punctul în care a fost descoperit respectivul tezaur monetar și o casetă de 1 x 1 m în zona în care a fost descoperită o fibulă romană fragmentară. În urma cercetărilor efectuate în prima secțiune nu au mai fost identificate urme arheologice, lucru ce atestă faptul că descoperitorul a epuizat zona respectivă, iar indicii privind prezența unor resturi ceramice sau de altă natură nu au fost identificate. În zona cu descoperirea fibulei, în acea casetă, a fost găsită o unealtă de fier, un răzuitor de piele, cel mai probabil de perioadă antică (Pl.2, fig.1). În zonă s-au mai efectuat și cercetări de teren care au avut rezultate interesante, astfel că la baza dealului în ruptura drumului de țară ce traversează paralel valea pârâului Valea Viilor, la circa 600 de m, au fost identificate o serie de fragmente ceramice de epoca bronzului (Pl.2, fig.3), iar mai jos pe vale un fragment de râșniță de epocă romană (Pl.2, fig.2). Tot în urma unor cercetări de teren pe platoul din dreapta șoselei au fost găsite o serie de fragmente ceramice din perioada medievală. În zona tezaurului a fost găsit și un briceag modern (Pl. II, fig. 4) cu decor cu solzi de pește. În concluzie cercetările efectuate de către noi nu au descoperit date clare privind modul de ascundere a tezaurului respectiv, cel mai probabil acesta a fost pierdut accidental. Descoperirea altor artefacte în punctul respectiv atestă o intensă activitate umană pe acea culme de deal, din epocă dacică, până în epoca contemporană. Hărțile topografice iozefine arată faptul că la un moment, cel puțin în sec. al XVIII-lea prin acel areal trecea un drum important (Pl.I) care făcea legătura cu localitatea vecină, Albeștii Bistriței, dar a cărui importanță scade ulterior, el devenind un simplu drum de țară. Conform hărților dealul respectiv a fost mereu împădurit. Prezența altor urme arheologice în zonă, de epoca bronzului, epocă romană și medievală pare a sugera faptul că acest traseu a fost folosit și în antichitate sau preistorie (Pl. III, fig. 1). Prezența tezaurului respectiv trebuie pusă în legătură probabil cu importanta cetate dacică de la Sărățel din punctul Cetate, care se află la o distanță de circa 5 km, din punctul cercetat accesul putându-se face extrem de facil pe drumul de culme până la cetate (Pl. III, fig.2).