Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române a criticat aspru cenzura practicată, în zilele noastre prin intermediul cancel culture, cu privire la operele culturale ale trecutului, dar şi la personalităţile istorice controversate.

"Astăzi minorităţile fac liste, indexuri de cărţi interzise, distrug şi profanează statui, interzic conferinţe care să vorbească despre anumite personalităţi. (...) Acuma se spune că e o mişcare neomarxistă şi are orientări neomarxiste categorice. Trecem din democraţie în dictatură. Ni se spune ce să citim, cum să citim, ce statui să facem, pe care să le dărâmăm. (...) Cel mai rău lucru pe lumea asta este să ne dicteze cineva cum să gândim, ce să citim, pe cine să preţuim. (...) Or, oamenii mai bătrâni ştiu că dictaturile, că-s de stânga, că-s de dreapta, ajung la controlul societăţii, la restrângerea libertăţilor, la cenzură.

Răspunsul nostru ar trebui să fie apărarea democraţiei", a afirmat Ioan-Aurel Pop, la Congresul studenţesc aniversar, care a avut loc săptămâna trecută la Mânăstirea Putna.

Domnia sa susţine că sunt inadmisibile condamnarea în SUA a lui Cristofor Columb, scriitoarelor Margareth Mitchell şi Harriet Beecher Stowe, autoarele romanelor "Pe aripile vântului" şi "Coliba unchiului Tom", şi punerea în discuţie pe continentul european a lipsei de concordanţă între normele actuale sociale şi operele lui Miguel de Cervantes, William Shakespeare şi Ludwig van Beethoven, deoarece acţiunile şi operele respective sunt scoase din contextul în care au fost realizate.

"Eminescu a fost acuzat de xenofobie. (...) A fost acuzat că are cuvinte aspre faţă de străini. Şi au ajuns acum să îi interzică iară - precum au făcut comuniştii - poezia Doină. «Vin moscalii de-a călare». Păi, dacă veneau? Păi dacă ţara era luată jumătate de către ei? Ce să fi zis Eminescu? Că ne înfrăţim cu moscalii? Şi eu am avut curiozitatea să văd cât de înapoiat e Eminescu. Şi am luat toţi marii scriitori ai secolului XIX de la diferite popoare, de la Puşkin până la Sienkiewicz, laureatul premiului Nobel, care a scris multe dar un roman foarte apreciat - Quo vadis. L-am luat pe Petofi Sandor, pe Taras Şevcenko, şi ce am descoperit? Toţi în felul lor au cuvinte rele faţă de anumiţi străini. Nimeni nu-i perfect. Dacă vă uitaţi ce spune Petofi despre slovaci şi despre români... Şi el era sârb sau... Pentru că îl chema Petrovici înainte de a-l chema Petofi. Dacă ajungem să ne orientăm în felul ăsta, vom şterge din istoria lumii şi din istoria noastră toate valorile", susţine preşedintele Academiei Române.

Ioan-Aurel Pop afirmă că singurele remedii pentru combaterea acestui nou concept sunt întărirea democraţiei şi a sistemului educaţional, care să aibă la bază o cultură serioasă.

• Studiu: "Cancel culture" - mai cunoscut în rândul tinerilor şi a celor cu educaţie precară

Referitor la poziţionarea americanilor faţă de conceptul "cancel culture", Pew Research Center a efectuat un studiu, pe 10.000 de persoane adulte, în perioada 8-13 septembrie 2020.

44% din respondenţi au spus că au auzit de mai multe ori despre sintagma "cancel culture", în timp ce 56% din respondenţi au susţinut că nu au auzit nimic sau nu ştiu prea multe despre asta.

Aproximativ două treimi (64%) dintre adulţii sub 30 de ani au declarat că au primit o cantitate mare sau echitabilă de informaţii despre conceptul cancel culture, comparativ cu 46% din cei cu vârste cuprinse între 30 şi 49 de ani şi 34% din cei cu vârsta de 50 de ani şi peste.

În ceea ce priveşte distribuirea răspunsurilor în funcţie de sexul/genul respondenţilor, 52% dintre bărbaţi chestionaţi sunt mai familiarizaţi cu expresia "cancel culture" decât femeile (doar 37% din ele cunosc despre ce este vorba). Conceptul este familiar şi în rândul celor cu un nivel inferior de educaţie formală (56%) spre deosebire de cei cu studii superioare şi postliceale, din rândul cărora doar 31% au acordat atenţie noii tendinţe.

Studiul mai arată că unul din cinci americani vede conceptul de cancel culture drept o formă de tragere la răspundere. Cu toate acestea, 35% din respondenţii la sondaj susţin că acest tip de comportament este o reacţie exagerată sau o lovitură inutilă asupra altora, fără a lua în considerare contextul sau intenţiile iniţiale, şi că deseori intervine subiectivitatea cu privire la stabilirea ca ofensator a conţinutul unui text, unei opere literare, unei acţiuni sau inacţiuni sau unei expresii artistice.