PE SCENA VIEȚII

                                                                     Mirela Rus

 

Pe scena sufletelor noastre

Actori sunt plânsul, râsul, fericirea,

Dar și revolta, ura și umirea,

Precum și-oftatul și lacrimile stoarse.

 

Actori suntem cu toții

Și-o piesă ne e viața.

Jucăm, urmând povața,

„C-așa ni-e datul sorții.”

 

Că-i monolog sau dialog, totuna:

Luăm rolul ca pe-o cruce în spinare

Și de e dulce și de-i amar ca mătrăguna,

De e ușor sau ustură și doare.

 

Avarul, milostivul fac schimb de replici dure,

Creștinul și ateul vorbesc de Dumnezeu.

Pragmaticul rostește adevăruri pure,

Perfecționistul caută...și caută mereu.

 

Un act, urmează altul, schimbare de decor;

Cortina se ridică și cade-apoi din nou;

Aplauze, ovații, suspine...și un dor....

Un dor de viața însăși... și-al său prelung ecou.