„Lumină lină”,de 25 de ani, la New York
Theodor Damian în dialog cu Dorel Cosma şi Menuţ Maximinian
- Stabilit de mai mulţi ani pe tărâmul făgăduinţei, în America, personalitate marcantă a diasporei noastre, Theodor Damian aduce prin proiectele lui o oglindă nu doar a vieţii unui scriitor, ci şi a unei comunităţi ce se adună în jurul bisericii. Atât preotul, cât şi scriitorul se completează reciproc. Ne-aţi declarat într-un interviu luat la New York că aţi fi incomplet fără prezenţa scrisului în viaţa duhovnicească. Cum a început anul 2020 pentru dumneavoastră, ce proiecte literare are scriitorul Theodor Damian ? Dar biserica noastră din New York ?
-Am început noul an cu multe speranțe şi mai ales legate de proiectele mele literare, dar, sigur, în mod doxologic mulțumind lui Dumnezeu pentru cele date şi lăudându-L pentru iubirea Sa pentru noi. Proiectele literare, ca orice alte planuri omenești țin de această iubire şi de modul cum o conștientizăm. Spun asta pentru a valida proverbul care zice că omul plănuiește dar Dumnezeu rânduiește. Pentru 2020 am planuri importante. În primul rând ar fi să-mi aduc CV-ul la zi, pentru că din grabă, când mi-a fost cerut în diverse locuri, l-am trimis mereu incomplet. Apoi, am pe masa de lucru un volum pe care aș fi vrut să-l am publicat în 2019, dar nu am reuşit să-l mai finalizez. E vorba de câteva zeci de comentarii literare publicate deja în reviste, dar care, m-am gândit, luând exemplul altor scriitori, ar fi bine să apară şi în volum.
Alte două volume de eseuri, unul în română şi altul în engleză își așteaptă rândul. Eseurile de asemenea publicate în reviste din țară şi din străinătate sunt, cele mai multe, lucrări prezentate la conferințe academice. Am şi poezie pentru o carte şi meditații liturgice care ar face obiectul unei vacanțe de lucru de cel puțin jumătate de an.
Vom vedea cum va rândui Dumnezeu.
Pe de altă parte mă bucur mult citind ce scrieți despre „Biserica noastră” din New York. Ce frumusețe! Căci iată, o parohie „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din Astoria, în care se adună românii americani, prin vizitele reciproce pe care ni le facem, devine o casă şi o familie cu întindere peste ocean, cei care au vizitat-o şi s-au rugat aici devenind membri spirituali ai ei, așa cum este şi cazul Dv. şi al colegilor din Bistrița care şi-au lansat cărțile în Cenaclul literar “M Eminescu” din New York.
Deci cu Biserica suntem bine, avem aici duminica trăirile cele mai înalte din tot de petrecem în timpul săptămânii. Familia de duminică, așa cum ne numim noi aici, ne oferă acel sprijin moral şi spiritual, vital într-adevăr, de care avem atâta nevoie.
-La New York a fost prezent președintele UZP, Doru Dinu Glăvan. Ce rol are presa pentru diaspora românească ?
-A fost o bucurie mare şi un remarcabil eveniment cultural să-l avem aici în octombrie 2019, pe Dl Doru Dinu Glăvan, președintele UZP sosit împreună cu Dl Miron Manega, directorul ziarului Certitudinea, veniți la invitația mea pentru a-l celebra pe distinsul critic şi istoric literar M. N. Rusu , redactorul șef al revistei noastre Lumină Lină. Românii din comunitatea din New York s-au considerat privilegiați să aibă această vizită istorică, așa cum, de altfel, a fost şi vizita echipei de scriitori bistrițeni, Dorel Cosma, Elena M. Câmpan şi Menuţ Maximinian cu ceva timp înainte.
Rolul presei pentru diaspora română este semnificativ deoarece ziarele şi revistele, atât din țară cât şi din America, nu numai că generează informații de toate felurile şi pe toate gusturile, dar sunt şi formatoare de opinie prin aceea că cititorii au ocazia să ia o anumită poziție față de un articol sau altul şi astfel să se angajeze în conversații pe tematicile date, fapt ce antrenează atât gândirea critică, dar şi informarea suplimentară pentru a putea susține un argument când e cazul. Dar acest lucru contribuie în mod serios la menținerea între membrii diasporei române a conștiinței apartenenței etnice. Îi face pe românii de aici să fie mereu cu un ochi întors spre țară şi, foarte important, să-şi boteze sufletul, iară şi iară, în apele minunate ale limbii române.
-Revista „Lumină lină” şi-a câștigat un rol important pe piața literară. La
fel cenaclul „Mihai Eminescu”. Ce proiecte aveți pe acest segment ?
-Pentru a răspunde simplu, proiectele legate de revistă şi cenaclu ţin de intenția de a le păstra periodicitatea, ceea ce nu este deloc ușor ținând cont în special de costurile revistei care nu are un sponsor extern, ci apare, iată de 25 de ani, trimestrial, doar cu sprijinul meu şi al Bisericii; cu Cenaclul e mai simplu deoarece în ultimul timp, după dispariția unor restaurante românești unde ne întâlneam pentru lansări de carte, lecturi literare sau prezentări pe diverse teme culturale, acum ne întâlnim în sala socială a Bisericii, duminica după slujbe.
-Cum ați defini colaborarea cu Palatul Culturii Bistrița ?
-Dl Dorel Cosma este un apostol al culturii românești peste hotare. Este un om deschis, inimos, dinamic, cu inițiativă, iubitor al valorilor culturii şi spiritualității neamului nostru, La fel sunt şi colaboratorii lui apropiați, de aceea echipa sa este trainică şi eficientă. În acest context colaborarea mea cu Palatul Culturii, începută acum câțiva ani când Dl Dorel Cosma mi-a organizat „Zilele Lumină Lină” la Bistrița, este impecabilă. Ea generează valori spirituale care se răspândesc şi devin semințe ce dau rod însutit în sufletele oamenilor ce vin să participe la evenimentele bistrițene şi care, la plecare, iau cu ei mesajul de prietenie care face viața fiecăruia mai frumoasă, mai bogată.
Theodor Damian
Ne trebuie o Egipteancă
Ne trebuie o Egipteancă
la fiecare
aşa cum îi trebuie
călătorului
un semnal de plecare
un semnal sau poate
o stea
ce ştie un singur drum
acela spre Betleemul Iudeii
locul unde cade cerul
pe pământ
de înfloresc
fără să fi fost semănaţi
stânjeneii
Ne trebuie o Marie
o Egipteancă la fiecare
să ne conducă
din partea în care-am murit
în partea unde
nu se mai moare
Nu ştiai
Şi tu ai fost în pustiul acela
unde flăcările jucau
în faţa ta
fata morgana
tu fugeai să le prinzi
şi ele vorbeau în inima ta
nu ştiai
pentru că voiai să te desprinzi
de tine însăţi
ca de-o povară ascunsă
prelungă
şi grea
nu ştiai
aşa cum fecioara care aşteaptă
ca mirele să-i bată la uşă
nu ştie
că e ascuns în inima sa
Cum arde mireasa
Când am căzut din vis
cădeam în tine
îngere
în inima ta roşie
ca stânjenelul ars
de iubire
Fiecare clipă, popas
în drumul căderii
tu mereu lângă mine
cu inima-n sfântă risipă
ca atunci când
în cădere
prea mult aer trece
prin aripă
Nu ştiu dacă ţi-a fost
bine sau greu
tu aveai o singură grijă
să nu se lovească de piatră
piciorul meu
erai cu inima-n flăcări
ca a stânjenelului arzând
în iubire
cum arde mireasa
când s-a îmbrăcat cu haina de nuntă
dar nu şi-a aflat încă mire
Cum Zosima
E un pustiu în ardere
şi o ardere în pustie
căci arderea pustieşte
pregătind astfel drumul
spre Împărăţie
Mergi pe calea aceea
cum Egipteanca pe calea de dor
cum Zosima alergând înainte-i
poposind din fior în fior