Transparența și corectitudinea în gestionarea instituțiilor publice sunt esențiale pentru buna funcționare a unei societăți democratice. Cu toate acestea, realitatea ne arată că, uneori, tocmai cei responsabili cu respectarea acestor principii aleg să privească în altă parte. O astfel de situație pare să se contureze și în cazul Centrului Cultural „George Coșbuc” din Bistrița, unde investigațiile jurnalistice inițiate împreună cu mai mulți colegi de breaslă au scos la iveală o serie de nereguli grave.
Mai mulți cetățeni nemulțumiți ne-au solicitat să analizăm activitatea managerului Gavril Țărmure, iar ceea ce am descoperit este îngrijorător: o instituție culturală condusă ca o moșie personală, în care deciziile par să fie luate în interes de familie și în detrimentul transparenței administrative. Cel mai deranjant aspect este direcționarea fondurilor publice către proiecte cu beneficii private, în special în legătură cu Societatea de Concerte de la Sinagoga Bistrița. Nu contestă nimeni importanța unui spațiu cultural activ, însă întrebarea firească este: cine controlează cum sunt cheltuiți banii publici?
Din informațiile obținute de la surse locale, se pare că suma de 250.000 de dolari a fost direcționată de către comunitatea evreiască din America pentru renovarea Sinagogii, iar managerul Țărmure ar fi fost titular și diriginte de șantier. Dacă aceste lucruri se confirmă, apare un conflict major de interese, mai ales în contextul în care și fondurile bugetului local au fost folosite în această investiție. În plus, se vehiculează și existența unui muzeu privat de tablouri, despre care se spune că ar fi finanțat din fondurile publice destinate taberelor de creație organizate de Centrul Cultural. Controlul Curții de Conturi a semnalat că lucrările artiștilor ar fi trebuit să revină instituției publice, însă acest lucru nu s-a întâmplat decât parțial, și doar după ce neregulile au fost constatate oficial.
Mai mult decât atât, angajările din cadrul Centrului Cultural ridică mari semne de întrebare. Posturile ar fi fost ocupate înainte de organizarea unor concursuri oficiale, acestea nefiind nici măcar afișate, iar Consiliul de Administrație-organ deliberativ obligatoriu -lipsește cu desăvârșire. Se vorbește chiar despre încercări recente de a întocmi retroactiv procese-verbale, o practică extrem de riscantă pentru cei care acceptă să semneze documente falsificate post-factum.
Un alt subiect care ar trebui să pună pe gânduri instituțiile de control este prezența unor angajați „fantomă”, persoane care au fost plătite timp de aproape doi ani fără să treacă pe la locul de muncă, până când unii dintre salariați au început să întrebe unde sunt acești „invizibili”. În plus, există suspiciuni legate de alocarea unor sume considerabile pentru artiști și concerte, fără a urma procedurile legale de achiziție sau aprobările necesare într-un consiliu de administrație care, de fapt, nu există.
După cele prezentate, să aruncăm o privire spre modul în care este alocat bugetul Centrului Cultural Municipal Bistrița. Privind la șirul fărădelegilor, se pare că așa trebuie procedat pentru a fi „stimulat”, iar regulile și principiile nu mai contează. Dacă se poate, toate se amestecă printre cifre, astfel încât nimeni să nu sesizeze și să nu spună nimic. Ei bine, în urma marilor „performanțe” ale pensionarului Gavrilă Țărmure, i se propune o sumă de 1 milion de euro, evident, din bani publici, la discreția sa.
Unii jurnaliști au sesizat această anomalie și, în diferite emisiuni sau articole, s-au cerut explicații. Răspunsurile, așa cum era de așteptat, au venit fie într-o formă alambicată, fie nu au venit deloc. Deși legea prevede ca în proiectul de buget să fie anexat un calendar al principalelor manifestări artistice – document care ar trebui să fie rodul unei colaborări și să fie aprobat de Consiliul de Administrație al Centrului – acest calendar lipsește cu desăvârșire.
Importanța acestui calendar este evidentă: bistrițenii au dreptul să știe pentru ce sunt cheltuiți acești bani. În lipsa lui, avem doar o sumă uriașă, 1 milion de euro, pusă la dispoziția lui Țărmure, fără o transparență reală. Acest calendar ar trebui să reflecte capacitatea managerială a instituției – dacă există – și modul în care sunt servite preferințele culturale ale publicului, nu doar „gusturile” managerului. Conform regulilor, acest calendar artistic trebuie să includă tipul manifestărilor, perioada desfășurării și suma alocată fiecărui eveniment. În acest fel, s-ar putea exercita un control real, evitându-se derapajele evidente.
Dar nu este vorba doar de acest milion de euro. Dacă adăugăm și cheltuielile proprii ale instituției, ajungem la un buget de 2 milioane de euro. Cu această sumă, Țărmure devine unul dintre cei mai mari „posesori” de buget public din cultura României. O performanță greu de egalat, mai ales raportat la dimensiunea orașului Bistrița.
Sigur, nu putem să nu remarcăm „generozitatea” autorităților locale. Însă, în spatele acestei generozități, intenția de a oferi pe tavă sume imense, fără justificare clară, ar trebui să ne dea de gândit. Cum se face că Bistrița, un oraș relativ mic, depășește la alocarea bugetului pentru cultură municipii mult mai mari? Nu cumva asistăm la o răsplătire a incompetenței cu daruri din bani publici?
Aceste decizii ar trebui analizate cu mai multă atenție, mai ales în contextul „marilor împliniri” prezentate la începutul acestui material. Pentru că, până la urmă, nu este vorba doar despre bani, ci despre respectul față de cultura bistrițeană și față de oamenii care, spre deosebire de Țărmure, chiar au contribuit la patrimoniul cultural al orașului.
Dorel Cosma
