(Autor: Gheorghe Mizgan, poem inspirat după titlul cărții ”La masa tăcerii” și
recitat în cadrul lansării cărții, lansare care a avut loc conform datelor din posterul
de pe poarta Casei Argintarului din Bistrița)
La masa tăcerii servit-am idei,
Auzul mi-am prins în visare și-n cânt,
Prin Poarta Sărutului văzut-am doar miei
În picuri de ploaie și-n valuri de vânt.
La masa tăcerii, doar păsări în zbor,
Vin din văzduh ca să oprească taifunul,
Să lase-azimutul lumina-n popor (sobor),
Iar furtul legal s-ajungă: nici unul!
Datornicii râd, iar grijile zburdă,
Se scutură țara cuprinsă-n năvod,
Suntem îngropați în starea absurdă,
Vin pașii greoi în cătușe pe pod.
Cu frigul zăpezii necazuri se-aștern,
Iar foamea ursuză bate la uși,
Se-aude doar plânsul din gândul etern,
Păcat de trecutul celor ce-s duși.
La masa tăcerii se-aprind lumânări,
Se așteaptă ca războiul să piară,
E lumea ce gândul îl prinde-n postări,
Manipularea devine o fiară.
La masa tăcerii revin ca să piară
Gânduri de duh și gânduri de-ocară,
Minciuna se-nfruptă din malul durerii,
Noi gânduri se zbat la masa tăcerii;
Vin de pelin se revarsă pe masă,
Venin cu absint în TV-ul de-acasă;
Se zbuciumă masa-n tăcerea greoaie,
Furtuna revine, cei drepți se-ncovoaie.
La masa tăcerii răbdarea e-n foc,
Pe masă, minciuna dansează din toc,
Stropi de cerneală împroașcă pe masă,
Masa privește spre cer și spre casă.
Săgeți de idei împunge adevărul,
Cum lui Adam, prin Eva, i-a fost dat mărul;
Coloana stă dreaptă spre Infinit,
Speranțe se-mbracă în solzi de granit!
În loc de concluzie
Pentru ”La masa tăcerii”,
În loc de meditație,
Cu drag, ne-am scornit creierii
Pentru vorbe, cu grație!
Acum, în Casa Argintarului,
Iată că-n loc de arginți, în văzduh,
Pe talerul viu al cântarului,
Astăzi, s-au pus multe vorbe de duh.
Lui Dumitru-Alexandru Bar
Scrie Bar, mereu, mai scrie
Versuri prinse-n poezie,
Că așa mai stingi amarul,
Versuri bune ți-a dat harul!
(Versuri bune, ai cu carul!)
(Gheorghe Mizgan, Bistrița, 29 mai 2025)