Abuzarea limbajului ne otrăvește sufletul
Oglindă a gândirii noastre, limbajul nu poate fi tratat oricum fără consecințe, chiar dacă uneori avem impresia că în contextual actual dominat de social media limbajul nu mai contează fiindcă, citându-l pe McLuhan, mediul este mesajul. Este și nu este. Mai exact a fost. Emoțiile primelor contacte cu noua tehnologie încă nu au dispărut din memoria colectivă. Unii au primit-o cu entuziasm, alții cu rezerve. A fost adulată, acceptată sau refuzată. N-a dispărut, n-a bătut pasul pe loc. A cucerit planeta și s-a instalat în viețile noastre, cu sau fără voie. A devenit noua realitate. Depășiți de situație am considerat prea des că limbajul nu mai contează. Exista o doză de satisfacție în această constatare, doar ea implica celebrul pe vremea noastră… O consolare ruptă din context și falsă. Și cu jumătate de veac în urmă se comiteau alte abuzuri împotriva limbajului, la standardele de atunci. E lipsit de sens să comparam limbajele între ele, atâta timp cât standardele s-au schimbat. Comparăm mere cu pere, adică perseverăm în propagarea unui nonsens. Din păcate nu e singurul…
Întreaga comunicare din social media stă sub semnul lipsei de sens, a unui înlocuitor îndoielnic al sensului pe care îl presupune arta conversației. Algoritmii de promovare în rețelele sociale țintesc profitul, nicidecum calitatea. Cum avem darul să ne pierdem în detalii, problemele de fond trec neobservate, dar nu fără consecințe. O chestiune destul de gravă este motivarea postărilor. Care e noima unor declarații politice venite din partea unei persoane care nu joacă un rol activ și efectiv în viața societății? Atitudinile civice își găsesc în mod normal locul pe un forum de dezbateri cu un set de participanți stabiliți prin comun acord și cu reguli clare. Să faci o astfel de declarație de unul singur de parcă tocmai ai fost ales într-o funcție publică presupune o doză îngrijorătoare de ridicol. Gestul nu este întâmplător, e mai degrabă premeditat. E un balon test care folosește la măsurarea reacțiilor. De ce datele în timp real sunt păzite cu atâta strășnicie iar aplicațiile AI la îndemâna utilizatorilor nu operează cu date mai noi de 24 de luni în urmă?
Descrierea acestor practici duce implicit și la definirea conduitei culturale de protecție: oferă cât mai puține informații despre tine. Nu cădea în capcana mediilor sociale care te îndeamnă să oferi cât mai multe date despre opțiunile tale. Faptul ca ți-ai petrecut vacanța într-un anume loc nu are nici o însemnătate în sine, în schimb opțiunea ta are valoare statistică în contextul general al opțiunilor înregistrate de aplicații și care devin esențiale prin acoperirea cantitativă. Faptul ca poți prezice procentele aderării a milioane de oameni la anumite opțiuni este o armă formidabilă, fiindcă ai oportunitatea de a veni în întâmpinarea acestor opțiuni și de a obține controlul absolut asupra societății.
Până la urmă pentru mine ca individ nu mai contează dacă sunt pilotat de un actor statal sau de o societate comercială, importantă este pierderea deciziei proprii, de obicei asociată cu iluzia de libertate. Pentru păsările născute în colivie, zborul este o anomalie. Pentru specia sapiens, abaterea de la norma majorității statistice este considerată o criză, amplificată de faptul că norma statistică majoritară nu este a majorității înseși, ci este o normă indusă. Iată sclavia post modernă.
z.d.
