Va mai exista presă
După 2028?
Sunt voci care susțin că presa a murit odată cu social media. În anume sens au dreptate, a murit presa așa cum ne-o amintim cei care am apucat să trăim înainte de internet, mai exact înainte de revoluția digitală. Aceasta ne-a schimbat cu desăvârșire modul de viață, indiferent că recunoaștem acest fapt sau nu. Nu ne-a schimbat doar modul de viață, a schimbat și structurile sociale, unele domenii sunt mult mai accesibile cu consecința logică a pierderii valorii intrinseci accesului, pe măsură ce elitele nu mai dețin monopolul în unele domenii inclusiv presa și creația artistică. Internetul a devenit un mijloc de comunicare popular care prin pătrunderea masivă în toate sferele societății a obligat inclusiv elitele să accepte compania celor față de care se simțeau cândva superiori, ba au mai primit și lecția aspră a judecății populare când opinii exprimate aproximativ și cu greșeli de ortografie au ajuns să fie mai apreciate decât intervențiile savante ale celor care fuseseră obișnuiți să fie ascultați, nu întrerupți. Reacția lor a fost una de neputință, deplâng pe un ton vehement scăderea calității conținutului, unii o percep chiar ca pe o prăbușire a culturii ce naște viziuni abisale, fără să țină seama ca într-un mediu popular contează cantitatea și nu calitatea. Întreaga rețea este construită pe principiul priorității mesajelor care produc cele mai multe reacții. Greu de acceptat pentru generațiile mai vârstnice este și faptul că nu contează conținutul reacțiilor, dacă ele sunt de aprobare sau dimpotrivă, dezaprobatoare, contează doar numărul lor. Cei care au înțeles mecanismul profita de pe urmă lui și lansează mesaje provocatoare tocmai în ideea de a genera cât mai multe reacții, mai ales din partea celor care se revolta împotriva acestor mesaje și prin comentariile lor furioase aduc un neprețuit serviciu celor care ii ademenesc în această dispută falsă. Nici autoritățile nu par să priceapă mare lucru din moment ce își propun sistematic să combată fenomenul, când tocmai combaterea lui este cea care îl alimentează.
Este inutil să emitem judecăți de valoare în legătură cu acest mediu de comunicare atâta timp cât el domină peisajul media într-o manieră categorică. Să utilizezi acest mediu de comunicare nu înseamnă că ai adoptat neapărat întregul context, nu obligă nimeni ziaristul de ieri să devină influencer, promoter sau hater în peisajul rețelelor populare de social media, chiar dacă succesul de moment poate contitui o ispită greu de refuzat. Popularitatea nesperat de mare dobândită atât de ușor nu are consistență, aceste glorii ale rețelelor sunt efemeride. În schimb rețeaua oferă avantajul unei accesibilități mari la prețuri modice, utilitatea ei rămâne o problemă de selecție. Fiecare utilizator își poate întocmi propriul filtru prin care elimină de pe ecranul său acele postări care nu constituie pentru el decât pierdere de timp. Partea utilă a rețelei este rapidă, ieftină și ușor accesibilă, performanță care nu poate fi obținută cu mediile tradiționale (reviste tipărite, etc.) oricât de apriga ar fi dorința de a păstra cel puțin simbolic prestigiul de odinioară conferit de calitatea de redactor al unei reviste de cultură, de membru al unei mișcări culturale respectiv cea de creator al unor opere de artă. Să nu uităm că trăim într-o societate care a adoptat economia de piață, chiar ne-a dorit o astfel de societate, acum suntem nevoiți să acceptăm și costurile prosperității la care am visat, printre costuri și faptul că valoarea comercială a unui roman de pildă este ceva relativ. Cultura nu moare fiindcă nu este muritoare, am uitat prea repede că ne-am referit întotdeauna la marile opere cu termenul nemuritoare, dacă sunt nemuritoare nu le poate ucide nici revoluția digitală, nici economia de piață.
z.d.
