Trăim vremuri tulburi, în care amenințările plutesc deasupra noastră asemenea unor nori grei, încărcați cu forțe distructive, gata să se dezlănțuie. Nu știm când sau unde vor lovi, dar teama este reală, iar groaza pune stăpânire pe sufletele noastre. Exemplele sunt dureroase și le avem chiar lângă noi: războaie care lasă în urmă copii și femei distruse, familii destrămate, oameni forțați să-și părăsească locuințele, viitoruri spulberate. Este un tablou sumbru pe care mulți îl văd, dar puțini par să învețe ceva din el.
Din păcate, există oameni care nu caută pacea, ci doar puterea, care vor să-și măsoare forța, să impună frică și să își sporească averile, indiferent de suferința pe care o provoacă. Îngrozitor este faptul că această atitudine războinică se răsfrânge și asupra culturii, un domeniu menit să aducă lumină, nu întuneric. Deși există numeroase organizații culturale, naționale și internaționale, vedem tot mai des cum se uită scopul nobil al culturii: acela de a uni, de a aduce bucurie, liniște și speranță.
Noi, oamenii de cultură, avem datoria de a fi mesageri ai frumosului și ai păcii. Trebuie să învățăm să comunicăm nu prin tonuri ridicate, nu prin conflicte, ci printr-un zâmbet, printr-o notă muzicală, printr-o operă de artă. Trebuie să transmitem încredere, optimism, să lăsăm deoparte orgoliile și să demonstrăm că suntem oameni devotați valorilor culturale autentice. Cultura nu trebuie să fie o unealtă în slujba intereselor meschine, a luptelor pentru putere. Un scaun, oricât de confortabil, nu este veșnic, dar demnitatea și integritatea noastră ca oameni de cultură sunt.
Mai mult decât atât, trebuie să încercăm să influențăm pozitiv și lumea politică, să le arătăm liderilor că adevărata putere nu stă în forță, în strigăte sau în pumnul ridicat, ci în sensibilitate, în dialog, în respect reciproc. Să nu împrumutăm stilul agresiv al celor care aleg confruntarea în locul cooperării.
Acest pământ nu are nevoie de foc și distrugere, ci de muzica apelor, de legănarea blândă a codrilor, de cântecul și dansul care ne definesc identitatea. Cultura este, prin excelență, un liant între popoare, o punte peste orice prăpastie a neînțelegerii.
Prin acest mesaj, mă adresez în primul rând colegilor mei din Uniunea Mondială de Folclor IGF, reamintindu-le că avem o datorie sacră: să promovăm frumosul, să ne respectăm unii pe alții, să apreciem valorile culturale universale și să nu ne lăsăm influențați de agitația politică internațională. Cultura trebuie să fie un refugiu al păcii, al înțelegerii, al armoniei.
Vă chem pe toți să fiți alături de mine în această misiune! Să ne unim glasurile pentru a exprima dorința de pace, adevăr și libertate! Să fim un exemplu că, prin cultură, prin artă, prin respect reciproc, putem construi un viitor mai bun!
DOREL COSMA
