Menuț Maximinian
- este scriitor, etnolog, jurnalist, director al cotidianului Răsunetul din Bistriţa şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bistriţa-Năsăud. Este doctorand Universităţii din al „Babeş-Bolyai. Afilieri: membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice din România, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti. A publicat volume de poezie, critică literară, etnologie şi jurnalism.
O cruce creşte din pământ
drept spre Înaltul Cerului
Ca o mănăstire zveltă dintr-un lemn
Pe măsură ce buna Ana o desenează în faţa icoanei
Împreunând trei degete şi spunându-mi
Sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
Să îţi spui „Îngeraşul” aşa cum te-am învăţat
Chiar dacă acum eşti om mare
Să nu mergi din casă până nu îţi faci Sfânta Cruce
Îi semnul biruinţei
Când eu nu oi mai fi
Crucea te va ajuta să treci prin foc şi apă
Să îţi pleci genunchii în faţa icoanei Maicii Domnului
Îi în casa noastră de mult
A adus-o mama mea bătrână de la Nicula
Eu ţi-o las ţie să te ocrotească
Să nu uiţi că Domnul ne dă toate
Stă scris în Cartea Sfântă
Şi bune şi rele sunt în dreptul omului
Viaţa să ţi-o duci cu demnitate
Să fii bun şi de omenie
Să îţi iubeşti pământul
Aşa cum a făcut tot neamul tău
Care l-o arat şi sămănat
Şi pâinea vieţii i-o dat
Să nu îţi uiţi portul
Ţi-am ţesut cămaşa albă în nopţile de iarnă
Ţi-am pus pe ea mărgele şi toate florile Ţibleşului
Să o scoţi din lada de zestre la sărbători
Să o porţi cu fală
Şi să nu uiţi vorba de acasă
Chiar dacă vei fi domn
Să îţi porţi portul şi să îţi vorbeşti vorba
Aşa a făcut tot neamul tău
Ţie de ce ţi-ar fi ruşine
Să nu uiţi, dragu mamii bătrâne
Eu m-oi topi ca lumânarea
Tu trebuie să duci neamul
Şi pe noi să ne pomeneşti în rugăciuni
Eu mă duc să mă întâlnesc cu neamul nostru
Să povestesc în nopţile veşniciei cu îngerii
Să le fac şi lor cămăşi cu mărgele
Pieptare cu ciucuri şi clopuri cu păun
Cum poartă şi sfinţii năsăudeni
Şi să le spun că neamul nost îi neam ales
Cum îi grâul de la şes
De Crăciun
Voi fi înger care va poposi în casa dinainte
Voi sta cuminte şi voi asculta colindele
Apoi desenând paşi prin omătul din ocolul nostru
Le voi duce pe aripi spre Tronul Domnului
În noaptea Naşterii Cerurile sunt deschise
Îngeri şi oameni colindând împreună
Şi săracii şi bogaţii
Şi ţăranii şi domnii
Şi serafimii cei cu mulţi ochi
Şi heruvimii cei cu aripi multe
Să-i faci loc la fereastra casei lui Hristos
Şi să primeşti Crăciunu în casă
Apoi Lumina Învierii de Paşti
Să nu uiţi de Anul Nou şi de Rusalii
Şi de toate rânduielile bătrânilor tăi .
Îngerul meu e bibelou
Cu faţa de porţelan şi aripi de sidef
Stă pe raftul cu cărţi
Vorbind cu năsăudenii mei Rebreanu şi Coşbuc
Despre pământul sfânt şi martirii năsăudeni
Despre urmaşii grănicerilor
Noaptea zboară prin casă
Împărţind vise
Purtându-ne până la stele
Şi chiar deasupra lumii
Îngerul bibelou prinde viaţă la sărbători
Ne duce în Biserica din Lumină
Cu turla prinsă de Cer
O corabie prin apele învolburate
Îngerul pescuind oameni
Până la a doua venire
Îngerul meu îşi întinde aripile până la Cer
Îi cuprinde marginile
Sare dincolo de zări
Ca Iova în pântecul peştelui nemuririi
Îmblânzind lume şi risipind griji
Apoi se desprinde în culori
Ca un pahar al biruinţei plin cu lumina soarelui
Şi mi se aşază pe umăr
Poposeşte în palmă
Iar apoi din nou pe raftul cu scriitori
Printre râsetele iernatice ale copiilor
de pe uliţa lui Coşbuc
Şi colindele din casa învăţătorului Herdelea
ascultate de Ion al lui Rebreanu.
Rubrică realizată de Carmen-Ionela Petruț
BC-Media Bistrița
