Zorin Diaconescu (1948, Timișoara), absolvent al facultății de litere Cluj, profesor, jurnalist, pensionar. Poet și eseist. Promotor al literaturii în social media.
Zilele de pe urmă
..ce ne facem dacă zilele de pe urmă
nu vor fi ultimele, dacă bâlciul continuă
în bătaia de joc a așteptărilor noastre înfrigurate,
vom fi zguduiți de o apocalipsă – o altă cacialma
spectacolul nu se oprește niciodată
el se termină pentru cei care ies de pe scenă
în timp ce alții urcă în lumina reflectoarelor,
muzica nu se oprește niciodată,
pauzele sunt o chestiune de tehnică,
splendid se învârte caruselul,
urcă pentru unii, pentru alții coboară,
sus sau jos, o banală chestiune de orientare
murim pentru a învia sau nu mai credem nimic
universul e construit din cărți de joc,
un joc niciodată înțeles până la capăt..
.. și totuși, cât de puțini rezistă ispitei de a se descrie,
ei pe ei, drept învingători, cuceritori a ceva
ce nu a fost și nu va fi niciodată al lor,
nefiind destinat privatizării
(cum s-ar spune într-un document oficial)
precum raftul de cărți din biblioteca de rumeguș presat
nu este sanctificabil și nu e nimeni războinic
fără multe răni și înfrângeri al activ și vorba poetului Bei Ta,
privind mărețul palat îți intră o musculiță în ochi..
Cine sunt?
câteodată stau de vorbă cu omulețul din mintea mea
pe care îl cheamă ca pe mine
dar care își închipuie că el e cineva
că lumea trebuie să ia la cunoștință
măreața lui prezență pe această planetă
ce eveniment!
apoi mă strigă celălalt omuleț care locuiește în inimă
îmi cere să-l iert pe cel din mintea mea,
să-i înțeleg slăbiciunile omenești
le întorc spatele celor doi omuleți
fiindcă nu locuiesc nici în mintea mea,
nici în inimă,
ci în ceea ce fac și despre ceea ce fac
nu trebuie să spun nimic.
