În 17 februarie 2023 s-au împlinit 14 ani de la trecerea în Eternitate a baronului Alexandru Misiuga, cel care a contribuit substanțial la construirea hotelului Castel Dracula, poziționat în Pasul Tihuța din munții Bârgăului, în satul Piatra Fântânele, com. Tiha Bârgăului.

În fața Castelului Dracula se află bustul lui Bram Stoker, autorul cunoscutei cărți ,,Dracula”.

Cifra 7 reprezintă pentru mine o cifră astrală. La 7 ani de la trecerea Maestrului în Nemurire am publicat cartea ,,Ocheanul de catifea”, editura Nosa Nostra, Bistrița, februarie 2016, o carte de epigrame și de poeme satirico-parodice având înserate imagini color din colecția de lucrări ale artistului plastic, Lucian Dobârtă. Cartea mai conține și portretul meu color realizat de către marele caricaturist, multipremiat internațional, Marian Avramescu.

            Îmi amintesc că la premierea din cadrul Festivalului de umor ,,Mărul de Aur”, din aprilie 2016, pe scena Palatului Culturii din Bistrița, am citit din această carte două epigrame.

Președintele juriului Festivalului a fost președintele Uniunii Epigramiștilor din România, epigramistul George Corbu, care a publicat și cartea ,,Corbigrame”.

Tot în Pasul Tihuța, foarte aproape de Castelul Dracula, se află Mănăstirea Piatra Fântânele, iar dacă mai facem câțiva pași, în urcuș, ajungem la baza unei înalte cruci de 31 metri din care 25 metri o reprezintă structura metalică și 6 metri platforma de beton. Ea este vizibilă și pe timpul nopții datorită sistemului de iluminat cu leduri.(info. Wikipedia).

            Din cartea mea, ,,Ocheanul de catifea”, vă prezint poemul ,,Umbra lui Dracula”, poem inspirat după poemul ,,Călugărițele pe schiuri sau seducția gravitației” din cartea ,,Casa teslarului”, autor Ioan Pintea, editura Cartea Românească, 2009.

 

UMBRA LUI DRACULA

 

Peste Piatra Fântânele

Tăvălugul umbrei zace

Când în turnul cu zăbrele

Doarme Dracula în pace.

 

Pintenindu-se pe-o cracă

În sutana lui zburlită,

Corbu’-aşteaptă ca să treacă

Grupul negru, de elită.

 

Maicile, parcă, zburând,

Prinse-n slalom ca în salbe,

Vin, pe schiuri, lunecând –

Pete negre-n valuri albe.

 

Şi, cu multă abilitate

Trec prin curtea mănăstirii

Lăsând chiliile toate

Mici, în pragul pustiirii.

 

Ca din colivii desprinse,

Păsări libere zburând,

Femei, mirese ce aprinse

Sclipiri în ochii lăcrimând.

 

Ochiul martor printre gene,

Privind feţe-nbujorate,

De dorinţe pământene

Toarnă-n piept accelerate.

 

Aerobice şi tandre,

Salturi mari cu-aterizări,

Graţioase, vin în meandre,

Fac din schiu exorcizări.

 

,Gesturi negre’’ reflectate

În oglinzi, pe coast’-abruptă;

Ca prin lupă-n voluptate

Corbul uriaş se-nfruptă.

 

Răpind parcă, libertatea,

Ca-ntr-un cadru fotografic,

Dialogul, pietatea,

Dornişoara, tare grabnic.

 

De întrebi salvamontiştii

Încotro? Căci nu-s găsite!

N-au aflat nici securiştii

Monahiile grăbite.

 

Corbul încă mai aşteaptă

Pasul Tihuţei scrutând;

La castel, din turn, în şoaptă

Hohote se-aud tunând.

 

(2014, 8 februarie)

 

Gheorghe Mizgan