Ion Horujenco și Personalități ale Folclorului coregrafic românesc. Contribuții la promovarea dansului popular

 

 

         Fiind prezent la colocviul „Zestrea Moldovei” de la Piatra Neamț, am avut bucuria de a-l cunoaște pe domnul Ion Horujenco. Un împătimit al dansului popular, domnia sa este maestru coregraf al Ansamblului Profesionist „Doina Covurluiului”-Galați. De ce Covurlui? Pentru că județul Covurlui  a fost, pe vremuri, o unitate administrativă din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova cu reședința la Galați. Denumirea județului venea de la râul Covurlui ce străbătea județul pe mijloc. Astăzi ansamblul „Doina Covurluiului” este un ansamblu profesionist, reprezentativ pentru Moldova de Jos, unde maestrul Ion Horujenco, alături de alți mai tineri colegi, promovează valorile incontestabile ale coregrafiei românești. Preocuparea pentru păstrarea și promovarea adevăratelor valori folclorice românești a fost o constantă a vieții domniei sale manifestată într-o multitudine de materiale publicate în presa vremii. Cartea „Personalități ale folclorului coregrafic românesc” vine ca o confirmare a preocupărilor permanente ale autorului. Iată ce scrie maestrul Theodor Vasilescu pe coperta patru:

„Atracția către cunoașterea, studierea și aprofundarea interesantelor variante pe care le-a oferit cultura tradițională a zonelor Dunării de Jos corgrafului și cercetătorului Ion Horujenco, însumate în câteva culegeri de joc și interesante studii de specialitate, l-a condus către un domeniu nu numai strâns legat de actul tradițional în sine, ci și de interesul acordat lui de generații de căutători, de oameni de știință sau simpli păstrători ai lui , unii privindu-l ca un subiect de studiu și analiză, alții perpetuându-și grija pentru menținerea existenței lui.”

         Apărută la editura „Boema-Galați”, cartea este structurată pe trei capitole esențiale la care se adaugă cuvântul autorului și prefața semnată de Theodor Vasilescu.

         În primul capitol autorul se oprește cu mare atenție asupra primelor mărturii despre dansul tradițional. În acest sens, este evocat Dimitrie Cantemir, care , în lucrarea sa  „Descrierea Moldovei” a dovedit a fi un fin observator și analist al dansului moldovenesc: „Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel ca la celelalte neamuri. Ei nu joacă doi sau patru inși laolaltă ca la franțuji sau leși, ci mai mulți roată sau într-un șir lung. Altminteri, ei nu joacă prea lesne decât la nunți. Când se prind unul pe altul de mână și joacă roata, mergând de la dreapta la stânga cu aceiași pași potriviți, atunci zic că joacă hora, când stau într-un șir lung și se țin de mâini așa fel că fruntea și coada șirului rămân slobode și  merg împrejur făcând felurite întorsături, atunci acesta se numește, cu un cuvânt luat de la leși-„danț”.

         Autorul aduce în vizor și poziția scriitorului elvețian Franz Josef Sohulzer precizând preocuparea acestuia referitoare la folclorul și muzica românească din cea de-a doua jumătate a secolului al-XVIII-lea, pentru ca apoi să continue cu primele consemnări adevărate ale jocului popular românesc semnate de Niculescu-Varone G.T.

         Capitolul al doilea -dezbate o temă de mare actualitate-Filonul folcloric în arta cultă românească.

         Trăim într-o perioadă în care unii încearcă să minimalizeze sau chiar  să reducă total valoarea culturii populare. Împărțirea, pe care unii pretinși specialiști o fac vorbind despre cultură urbană și cultură rurală dovedește o crasă necunoaștere a spiritului cultural universal. Așa cum în literatura universală sunt numeroase exemplele care au stat la baza marilor valori clasice, așa în latura muzicală și coregrafică sunt reale bazele marilor producții culte. Autorul Ion Horujenco vine cu explicații și exemple clare care au stat la baza unor capodopere muzicale sau coregrafice din activitatea lui Enescu, Ciprian Porumbescu, Tiberiu Brediceanu, care au avut la bază teme din folclorul muzical românesc. Extinzând apoi ideea și la folclorul coregrafic, autorul insistă asupra unor nume deosebite, precum: Floria  Capsali, Vera Poca Ciortea, Mitiță Dumitrescu, Gheorghe Popescu Județ, Theodor Vasilescu, ș.a.

         În fine, în Capitolul 3 se dorește o contribuție la promovarea dansului popular românesc. Un adevărat dicționar al coregrafilor din domeniul folclorului care cuprinde 150 de nume însoțite de o atentă și minuțioasă prezentare. Așezați în ordine alfabetică, prezentarea celor 150 de portrete reprezintă totodată pentru fiecare cititor, posibilitatea de a-și face o imagine asupra vieții folclorice din județele Românei. Dincolo de grupurile pe care fiecare dintre cei cuprinși aici le conduc, sunt prezentate și preocupările lor pentru studiul și promovarea folclorului. Am întâlnit nume îndrăgite de toți iubitorii culturii populare, dar și nume de tineri coregrafi care vor avea un cuvânt de spus în viitorul apropiat.

         Autorul nu a uitat să-i amintească  și pe cei care nu mai sunt dar care au avut o mare contribuție la susținerea elementului coregrafic. Fără îndoială, acest capitol a necesitat o muncă intensă de documentare pentru a aduce la lumină varietatea eforturilor coregrafice. Este într-adevăr un „mega studiu” profesional și social în care dansul popular și personajele sale coregrafice sunt ridicate și așezate la marele rang al demnității românești.

prof. dr. Dorel  Cosma