Născută pe 8 august 1941, Domneşti (Transilvania, România), Jud.Bistriţa-Năsăud, absolventă a Şcolii Postliceale de Biblioteconomie de la București (1973-1975), a Universităţii de Filosofie (1975-1978) şi a Şcolii Populare de Artă - secţia Pictură(1980 - 1983). Din 1975 până în iunie 2010, a lucrat la Grupul Școlar Industrial "Grigore Moisil" din Bistriţa (azi Colegiul Tehnic „Grigore Moisil” Bistriţa) în calitate de bibliotecar. A predat ore de biblioteconomie la clase de filologie şi a condus un cerc de pictură, grafică şi literatură cu elevii peste 30 de ani. Alte alese preocupări culturale: publicații de specialitate în țară și strinătate ( IFLA); Ceaiul literar al cadrelor didactice din 1975, care funcționează și azi, ceva mai restrâns.
“Ca recunoaştere, după pensionare, biblioteca şcolii primeşte numele distinsei sale bibliotecare “ (Dicţionarul Bibliologilor Român).
Setea de lumină
Drumeţind cu Blaga,
ne cuprinde setea de lumină
ce înalţă ceru-nstelat al gândirii…
Când se naşte doru-n dor,
ne cufundăm în zona misterului,
în frumuseţi neaşteptate ale însingurării
şi-n spiritul somnului,
unde s-adânceşte ochiul interior
cu mările de lumini ale nemărginirii.
Luminile-s cântarea cerului!
Scufundaţi în tăceri,
stârnim misterele lumii,
cromatica din minunile întunericului.
Când firele urzelii se împuţinează,
se aude glasul şuierător al fulgerului,
ce fierbe-n haos lumina cerului.
Pământul fuge de sub picioare
cu mişcări pătimaşe,
ce adâncesc undele luminilor cosmogonice.
Faptele adumbrite de suferinţele mitice
izbucnesc în viziuni şi imagini,
precum lava vulcanilor în „Sori cântători”.
Drumeţind cu Blaga,
ne cuprinde setea de lumină
ce înalţă ceru-nstelat al gândirii.
Prin geometrii ce înalţă trinomul adevărurilor mari,
se ivesc zorii din spiritul expresionismului,
care ne ridică de la pământ cu Einstein,
în calea de legături dintre universuri,
din care ţâşneşte lumina…
Luminile-s cântarea cerului!
Prin neaşteptatele teogonii
ale imaginilor creatoare,
dorurile cresc misterul
cu spontaneitatea geniului mitic.
Dacă înţelegem „încheieturile gândirii”
şi „culorile înflăcărate”a lui Van Gogh
putem impune liniile spiritului
în lumini nerăbdătoare,
care pot răsturna luna în metafora vieţii.
Tăcerile blagiene
nu schimbă anotimpul valorilor,
ele umplu golul născut la sat,
ce adânceşte fiorul veşniciei.
Drumeţind cu Blaga,
devorăm spaţiul,
răpim aştrilor secretele uluitoare,
ce au alte legi şi alte năluci poetice.
Grăbind sunetul culorilor din stele.
Împodobind luminile cuvintelor
cu mările de aur din florile iubirii.
Divinul se revarsă în roşul macilor,
Înverzind foamea copilăriei
cu însetate frumuseţi…
Căutând lumina pe tărâmuri blagiene,
întrezărim valorile ce se ascund,
ne iluzionăm,
ne învăluim în liniile şerpuitoare,
înflăcărate de simboluri purtătoare de suflet.
Din izvoarele lor subpământene
se dezveleşte magia dorului,
care ne apropie de poveştile mângâietoare
ale copilăriei, ale luminilor eterne.
Blaga este podul de legătură
dintre spaţiu şi timp,
este pomul ce ne înfloreşte
câmpul de maci al visului,
este gândul zborului
spre luminile din infinit.
Drumeţind cu Blaga,
ne cuprinde setea de lumină.
ce înalţă ceru-nstelat al gândirii.
Puterea Voinţei
„Adevărata artă este caracterizată de o chemare irezistibilă în artistul creator’’. - -Albert Einstein
Gândul puternic se naşte din forţa unei voinţe mari. Calea vrerii este şi creaţia, ea este deţinută de autocontrolul asupra gândirii prin puterea voinţei. Lucian Blaga a avut astfel de provocări,de aceea ni-a lăsat și nouă sfaturi utile. Un aforism blagian ne dezvăluie: „Rezistențe mari și piedici mari se opun în lumea asta numai unei voințe mari”. Acest aforism produce un şoc, care ne trimite la stăpânirea gândirii la căutarea autocunoaşterii, spre a depăşii un obstacol.
De aici descoperim cum s-a apropiat Lucian Blaga de adevărurile mari, chiar şi prin tăcere. Tăcerea este un act de voinţă, pe care ni-o împărtăşeşte prin multe versuri din poeziile sale. În tăcere poţi :’’ auzi foşnetele misterioase ale universului’’,pentru că ’’nici o larmă nu fac stelele din cer’’,astfel L. Blaga ne întăreşte libertatea de a visa şi de a crea:
Deschide poarta
prin puterea voinţei -
zboară la izvor
L.Blaga cunoştea şi părerea lui Friedrich Nietzsche, care în romanul Aşa grăit-a Zarathustra ne spune că: ’’A vrea este eliberare’’, dar Lucian Blaga merge mai departe, este olimpicul, care-şi impune puterea voinţei, parcă ar vrea să închidă-n pumni toate izvoarele. Să ne mai oprim iar la câteva versuri şi vom putea înţelege marea voinţă a lui L. Blaga:’’ vreau să joc’’,’’ să răsară-n mine stelele,, şi’’ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ’’. ’’Sapă frate, sapă,sapă…Până dai de stele-n apă’’: Prin aceste versuri străbat liniile de forţă,îmbrăţişate de la expresionişti. De la ei a preluat în creaţia lui, sentimentul metafizic, imaginea contemplativa a lumii si a cosmosului, caracterul vizionar, cultivând mitului primitivităţii, al arhaicului si originalului, dar nu se lasă în totalitate cuprins în cercul lor, ci îmbrăţişează numai viziunile înnoirii cu prospeţimea şi adâncimea strălucitoare a tuturor artelor care. folosesc din plin puterea voinţei:
Gravând cu dalta
altarele faptelor -
setea s-aprinde
Şi noi trebuie să avem puterea, de a nu ne lăsa împiedecaţi în forţa unui crez, ci să ne impunem gândurile noastre, prin rugăciunea minţii, prin gândul bun al izbânzii. Lucian Blaga ne dezvăluie puterea din setea de a crea, care are în faţă bogata imagerie a ştiinţei, pe care o admiră în antrenarea minţii, a bucuriei dezvăluită de cunoaştere.
Prin muncă susţinută vom putea contribui şi noi la înţelegerea tainelor armonice ale geometriei universului,. Gândurile noastre pot aduce:
Setea de-a crea
visele cosmosului -
noi orizonturi
seva învie-n suflet
