Să vină pacea!

 

Revine ploaia-n umbra nopţii

Cu picuri ce lovesc în geam,

În gândul meu se nasc adopţii,-

„Vine sfârşitul!” Îmi ziceam.

Adorm, tresar şi văd ecranul,

Imagini rupte din coşmar,

Sunt prins şi simt că-mi frâng elanul

Când văd ce chin şi ce amar!

E, parcă, un bruiaj istoric,

Rachete-n tropote de cal,

Efectul este categoric,-

Mormane de moloz stradal.

De câte văd mă paşte-un gând,

Războiul e infern, brutal,

Se-aud fiinţele plângând,-

Să vină pacea, sus, pe val!

 

 

 

Gânduri iluzorii

 

Marea este vie, personificată,

În multe poeme glorificată...

Pe spatele mării dansează fregate,

Traulere şi maşini ferecate.

Prin epidermă respiră delfinii,

Mai înăuntru se-nfruptă rechinii.

Din pleoape, pontoane ca genele noastre

Se-avântă în ochi pe nisipuri albastre;

Bule de gaz străbat suprafaţa –

Un fel de relax, pe tron, dimineaţa.

Stelele de mare stau în parcare

La masterat în oceane cu sare.

Pătrund victorios în apa mării

Să nu mă prindă clipa înserării;

Dau din mâini şi din picioare mai tare,

Iau un căluţ din herghelia din mare,

Călătoresc iluzoriu taman spre stânci,

Parc-aş fi pe-un minisubmarin, pe brânci.

Atât de glorioasă este marea!

Un muzeu de corpuri, cândva, în zarea

Dată de patru puncte cardinale,

Pluteau în curenţi şi-n lumini astrale.

Stau şi mă-ntreb: Ce s-ar întâmpla, oare,

Dacă marea s-ar întoarce cu burta la Soare?