Pășește printre oameni,trăiește prin ruine, Acceptă-ți slăbiciunea zidind ziua de mâine! Iubește-te și speră când nu mai ai putere, Te uită către Ceruri și cere mângâiere! Privește peste lume ,câtă amărăciune, O lume mare-n beznă și fără rugăciune! Căt ai te mulțumește că sunt sărmani și goi, Ce hrana dimineții o caută-n gunoi! Sunt prunci uitați de soartă,ce n-au cui zice mamă , Sunt mulți ce nu au pace,familii...