Ferice, dar, de voi, prieteni morţi Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara. Eu pe-ntuneric scriu acest poem Nişte nemernici iar ne-au stins lumina Pe cine să înjur sau să blestem Cînd noi, românii, purtăm toată vina? Şi gazele, ca mîine, s-or opri Pe urmă vom bea apă ruginie Trăim calvarul ăsta zi de zi Drum bun...