Maria Blaga Câtă neghină se vede prin iarbă, și lumea aleargă, aleargă, aleargă! La strigătul sufletului am surzit într-un tot, un tot unitar de unde nu mai vine răspunsul. Și e din ce în ce mai rău, se pierde iubirea, iubirea din noi și timpul o vreme-a tăcut! Am dus multe poveri fiecare din noi, dar ceva din noi s-a schimbat. Trăim...