Soarele a apărut, în sfârșit, și pe pietonalul bistrițean. Dar căldura lui nu pare să trezească orașul din amorțeala electorală. Aceeași liniște apăsătoare, gri-cenușie, domnește peste centrul Bistriței, care parcă așteaptă nu doar Învierea, ci și o trezire mai profundă — poate chiar propria resuscitare civică.
Cafenelele, deși deschise, sunt goale. Doar personalul, cu ochii pe ecrane, pare să spere că poate-poate va apărea un client. Praful s-a așternut confortabil, de parcă ar fi fost invitat special la adormirea orașului — în ton cu „spray-ul tipic” care îmbracă trotuarele.
La capătul pietonalului, aproape de Biserica Evanghelică, s-au montat panourile pentru alegerile prezidențiale. Dar nu mică ne-a fost mirarea să vedem că doar patru din cele unsprezece afişe sunt expuse. Oare nici partidele nu mai au interes? Sau candidații au fost lăsați de izbeliște, cu speranța că bistrițenii vor alege în orb?
Pe afișe, Simion, Antonescu, Lasconi și Nicușor zâmbesc încrezători. Zâmbesc și pentru bistrițeni, deși nimeni nu pare să le întoarcă gestul. În cazul lui Nicușor, panoul are și niște „anexe” apărute spontan, fără explicații sau reacții. Un semn de independență? Sau de neglijență?
Cei patru muschetari electorali înfruntă soarele, vântul și ploaia în speranța că vor cuceri și Bistrița. Însă liniștea care stăpânește orașul e grăitoare. Campania a trecut de jumătate, iar bistrițenii par încă nehotărâți — sau poate doar neimpresionați.
Rămâne de văzut ce aduce perioada de după Sărbătorile Pascale. Se vor trezi spiritele? Vor deveni echipele de campanie mai energice? Și, mai ales, în folosul cui vor acționa?
Până atunci, orașul așteaptă. Tăcut, prăfuit, cu soare.
Dorel Cosma
