Churchill și discursul scurt
Se povestește că Winston Churchill, invitat să țină un discurs la o universitate, s-a ridicat în fața studenților și a spus:
— Niciodată să nu renunțați! Niciodată, niciodată, niciodată!
Apoi s-a așezat.
Studenții au rămas șocați de scurtimea vorbelor, dar au izbucnit în aplauze. Cineva l-a întrebat mai târziu:
— Domnule Churchill, atât? Doar câteva cuvinte?
— Tinere, răspunse el, dacă ai un mesaj bun, cu cât îl îmbraci mai puțin, cu atât se vede mai bine.
Umorul său britanic a reușit să transmită o lecție mai puternică decât un discurs de o oră.
***
Dostoievski și omul grăbit
Se spune că Fiodor Dostoievski, celebrul autor rus, mergea într-o zi pe stradă, când un trecător l-a întrebat în grabă:
— Domnule, ce oră este?
Scriitorul, cu aerul său grav, s-a uitat la el și i-a răspuns:
— Ora este de a trăi și de a suferi, prietene.
Omul, care voia doar să știe cât e ceasul, a rămas uimit și a plecat bombănind. Dostoievski, însă, a zâmbit mulțumit: chiar și pe stradă reușea să dea un aer de roman vieții de zi cu zi.
***
Tesla și porumbeii
Nikola Tesla, inventatorul vizionar, trăia izolat și era cunoscut pentru afecțiunea sa față de porumbei. Un prieten l-a întrebat odată în glumă:
— Domnule Tesla, de ce iubiți atât de mult porumbeii?
Tesla a răspuns serios, dar cu o ironie subtilă:
— Pentru că, spre deosebire de oameni, nu au acțiuni la bursă, nu cer bani și nici nu încearcă să-mi fure invențiile. Ei doar își iau zborul.
Prietenul a izbucnit în râs, iar Tesla a continuat:
— Poate că ei sunt singurele ființe care chiar au înțeles ce înseamnă libertatea.
***
Picasso și semnătura scumpă
Pablo Picasso stătea la o cafenea din Paris când o doamnă i-a cerut să-i deseneze ceva rapid pe un șervețel. El a schițat câteva linii și i-a întins șervețelul, cerându-i o sumă uriașă.
— Cum, maestre? Doar câteva secunde v-a luat!
Picasso a zâmbit și i-a răspuns:
— Greșiți, doamnă. Mi-a luat o viață întreagă să pot face asta în câteva secunde.
Anecdota a rămas celebră, o lecție despre valoarea experienței și a talentului.
***
Heisenberg și polițistul rutier
Werner Heisenberg, părintele principiului incertitudinii, este o legendă într-o anecdotă savuroasă. Odată, oprit de poliție pentru depășirea vitezei, agentul i-a spus:
— Știți că mergeați cu 150 km/h?
Heisenberg a ridicat din umeri și a răspuns:
— Minunat! Acum știu viteza mea, dar nu mai știu unde sunt.
Polițistul a rămas complet derutat, iar fizicianul a continuat drumul. Așa s-a născut una dintre cele mai simpatice glume din lumea științei.
(Texte preluate și selectate de Carmen Petruț)